Nu am mai deschis calculatorul de aproape 2 saptamani si imi doream ca urmatoarea postare sa fie una in spiritul sarbatorilor, cu urari si ganduri frumoase.
Ma declar o persoana credincioasa. Nu vreau sa plictisesc si mai mult, sa fiu acuzata de o mascare a intentiilor acestui mesaj, insa cele intamplate cu mai putin de o ora in urma m-au facut sa revin asupra deciziei si sa va impartasesc cele intamplate.
Asa cum spuneam, cu aproximativ o ora in urma, soneria ma anunta ca cineva ma cauta la usa. Deschid si vad un tanar imbracat in civil, cu capul in pamant, sprijinit de balustrada scarilor, cu o punga de plastic plina cu, ceea ce aveam sa descopar mai tarziu, calendare si care canta ceva, nici acum nu stiu ce. Din apartamentul vecin se auzea vocea unui preot care a iesit repede si s-a recomandat ca fiind preotul parohiei de care apartine blocul in care locuiesc. Mi s-a parut ciudat, ca si cum voia sa stabileasca clar ca este teritoriul lui si ca oricine altcineva care ar indrazni sa vina pe aici ne pacaleste. Dupa aceea, m-a intrebat daca a mai venit altcineva cu Craciunul, intarindu-mi neincrederea in acest preot. Inainte sa ma dezmeticesc, cu atat mai mult cu cat stiam cam cum ar trebui sa se desfasoare aceasta "venire a Craciunului", preotul ma intreaba daca am calculator si imi baga sub nas o agenda jerpelita in care erau scrise mai multe adrese de e-mail, invitandu-ma sa o scriu pe a mea. Uimirea pune stapanire pe mine si nu ma pot abtine sa-i spun preotului ca a ales o metoda destul de neconventionala pentru propovaduirea cuvantului Domnului. Instantaneu vocea preotului se schimba si imi spune ca sunt o pacatoasa, ca el este omul lui Dumnezeu, ca poarta vesmant Sfant si ca nu s-ar preta la lucruri necurate. Acesta continua spunandu-mi ca este cea mai buna metoda, ca inlesneste dialogul intre paroh si crestin si ca astfel crestinul nu mai trebuie sa se deplaseze la biserica sau invers preotul la domiciliul crestinului pentru a afla cum se pregatesc anumite slujbe, ca astfel imi poate trimite sfaturi, colinde sau ceea ce am inteles eu putem participa la un fel de spovedanie online in care eu sa-i spun ce am pacatuit, iar el sa-mi spuna cum am gresit si cum sa-mi indrept purtarea spre iertarea pacatelor si mantuirea sufletului.
Mi-am simtit inteligenta jignita si credinta pangarita de oameni care nu au nimic de-a face cu actul divin, cu acei preoti stalpi ai comunitatii pe care o servesc, cu umilinta si cu oamenii de carte care erau odata preotii. Am in cap o mie de ganduri pe care nu pot sa le organizez pentru a le striga cuiva.
Este adevarat ca nu sunt un crestin bun si ca cer multe fara sa ofer nimic, insa de aici pana la a accepta ca mersul la biserica se poate reduce la o spovedanie pe messenger mai este mult.
Pana imi revin, urez tuturor multa minte, lumina si caldura in suflet si in case, o sarbatoare a Nasterii Domnului cu bucurii si un An Nou cu impliniri.
